Triada „Repede. Ieftin. Bun.” este una dintre cele mai vechi legende nescrise din advertising și design. O vezi pe pereții agențiilor, în brief-uri, în glume amare între creativi.

Regula e simplă: poți alege maxim două. Niciodată trei.

De ce? Pentru că fiecare dintre aceste promisiuni consumă o resursă diferită – timp, bani sau competență – iar resursele nu sunt infinite.

Bun + Ieftin înseamnă aproape inevitabil nu repede. Un concept solid, o identitate coerentă sau o campanie care funcționează cer timp: cercetare, explorare, teste, iterații. Dacă bugetul e mic, singura monedă rămasă este timpul. Rezultatul poate fi foarte bun, dar nu va fi livrat „până mâine dimineață”.

Bun + Repede este posibil, dar nu ieftin. Când vrei calitate într-un timp scurt, plătești pentru experiență, echipe mai mari, prioritizare, overtime și decizii rapide bazate pe ani de practică. De fapt, nu plătești doar execuția, ci și capacitatea de a nu greși sub presiune.

Ieftin + Repede este combinația preferată de cei care spun „nu e mare lucru”. Dar rezultatul va fi rar bun. Fără timp și fără buget, munca devine superficială: șabloane reciclate, soluții generice, decizii luate la întâmplare. Poate arată „ok”, dar nu construiește brand, nu diferențiază și nu rezistă.

Păcăleala apare atunci când cineva îți promite toate trei. În realitate, nu le oferă – doar mută costul în altă parte. „Repede. Ieftin. Bun.” înseamnă, de obicei, compromisuri ascunse. Plătești mai târziu ceea ce ai „economisit” la început.

În advertising și design, triada nu este un moft elitist, ci o regulă de fizică profesională.

Ideile bune au nevoie fie de timp, fie de bani. Execuția rapidă cere resurse. Iar promisiunile nerealiste sunt un semn clar că cineva vinde speranță, nu valoare.

Adevărata întrebare nu este „le putem avea pe toate trei?”, ci „care două contează cu adevărat pentru proiectul meu?”.

Răspunsul corect face diferența dintre o colaborare sănătoasă și o dezamăgire inevitabilă.

Februarie 2026